Antiteze

Da, deci recunosc in fata Marii Adunari Nationale ca sunt un cretin. Defect de fabricatie, asta e. Garantie am avut vreo doi ani, post-garantie inca vreo 16, apoi au zis ca nu mai au ce-mi face. Si m-au lasat in pace. So, here I am. Pana la anii astia, si nu sunt chiar putini, am crezut ca spiritualitatea (crestina) este despre oameni si omenie, vesnicie, mila, iertare, indurare, generozitate, ajutor, renuntare, sacrificiu, incercare, indoiala, incuviintare, binecuvantare, rabdare, asteptare, bucurie, lumina, speranta, frumos, empatie, dragoste nebuna pana la moarte si si dupa ea. Si munca, foarte multa munca. Arat, semanat, udat. Hristos si Inviere. De fapt, stiu ca despre asta e. In mintea mea cred ca spiritualitatea poate exista si fara om, insa omul nu prea poate fara spiritualitate. Adica Dumnezeu si tot ce emana El poate foarte bine exista fara om, invers nu se prea poate. Dar omul, de n-ar fi omul…care sa contrazica Adevarul Factorul perturbator in aceasta ecuatie - de habar n-am de ce grad - e chiar omul. Omul care isi spune lui insusi ca daca vrea o felie, adica sa ii pice si lui de o ciorba in buricul targului, daca vrea sa fie el seful, sa se capatuiasca, sa spele pe altii pe creier si altii sa ii spele lui picioarele, trebuie sa transforme spiritualitatea in religie, Duhul in litera, carnea in piatra pe care sa o serveasca mai apoi contra cost oamenilor pe post de ambrozie . Doar atunci spiritualitatea devine religie care devine la randul ei profitabila. Moarta, dar profitabila. Si manevrabila dupa bunul plac. (Da, da, stiu religie – re-legare,[de ce , de cine, cu ce scop??] re-bla-blauri, pentru ca ne convine. Asta se invata in clasa a IXa la Seminar, adica in primul an de Teologie, pentru ca atunci esti boboc, dar in clasa a X-a esti deja teolog si lumea trebuie sa te respecte si sa tina cont de parerea ta de teolog. Daca faci si facultatea de teologie ajungi Zeus pe Pamant, dar trebuie sa citesti macar bibliografia obligatorie. Bibliografie !! ca biografia e altceva, da? – dar asta altadata ).- Revenim. Pe toata planeta asta, orice tine de spiritual / transcedental e umil, discret, intelept, atent, respectuos, decent, cuminte, meditativ dar intr-un continuu crescendo, bazat pe starea pe care o da mintii si sufletului credinta din care fiinta umana se hraneste la un moment dat in timpul existentei. Fie ca vorbim de spiritualitatea crestina, budista, musulmana, mozaica, etc. Pana si samanii, aia de fac ciorba din ciuperci si fumeaza buruieni, vorbesc cu spiritele si calatoresc cu mintea inainte si inapoi in timp, ar fi de acord cu asta. Toate bune si frumoase pana apare bipedul, omul adica. Dati-mi 10 oameni si o planeta pustie si intr-un an,... hai sa nu zic un an... o generatie veti primi inapoi maxim noua oameni, cel putin un zeu si multe temple. Adica o religie, poate si niste moaste – dar atunci nu vor fi noua, vor fi mai putini - si unul sau mai multe curente arhitecturale (sau arhitectonice ?). Atunci cand apare omul, apare religia, zeul apare abia mai apoi, incep sa apara hainele, gradele, treptele, zonele cu acces interzis in locul de inchinare, ritualul care este inteles doar de initiati si care nu este pentru toata lumea, comertul cu lucrurile sfinte si sfintite, impartirea dreptatii in dreapta si in stanga, imapartirea “intelepciunii”, orgolii arme si armate, parti si partide si razboaie si moarte si frica. Frica si necunostiinta tin in viata religia, omoara spiritul, cugetul, vointa, gandirea. Religia inseamna o relatie stapan-sclav, spiritualitatea inseamna o relatie Tata-Fiu, o relatie in care inteleptul isi creste ucenicul cu exemplul propriu, nu cu frica, teroarea si sfaturi gratuite. In orice cultura, in orice popor, in orice era si in orice constiinta.

Daca si fratele lui imaginar

Ieri, plimbandu-ma prin praful lumii, incercand cu greu sa evit desertul din sufletul meu si al celorlalti, ars de sete si insetat dupa ploaie, cu dare de uscaciune pe fata, am gasit un "daca". Era si el, la fel ca mine, la fel ca noi, ca mine si ca tine, se usca in soare, nevrut si nedorit. S-a recomandat imediat, cu ultima farama de demnitate, incercand sa para vioi si sprinten, stergandu-si in mare graba uscaciunea de pe el: -Buna, eu sunt Daca. Bine, puteam si eu sa ii raspund ca sunt roman. Dar Daca era un el si nu o ea, si.. in plus nu imi areda de glume, chiar deloc. Nu poti sa faci glume asa, tam-nesam. Desi se obisnuieste. Dar nu, nu imi permiteam, abia ce-l cunoscusem. Niciodata in viata mea nu vazusem un Daca. Nu stiam nici macar ca exista si nu auzisem pe nimeni inaintea mea sa fii intalnit vreunul. Dar asa sunt eu, mereu dau peste ciudatenii. Nu doar ca m-am ales cu un Daca, dar al meu mai si vorbeste. Daca...daca. Ce sa fac eu cu un Daca in vremurile astea?Ma incurca teribil. Daca nu ma lasa sa dorm noaptea? Poate e obraznic si neastamparat, poate e ca un copil de cinci ani care pune intrebari sucite in cele mai nepotrivite momente si te face de ras in fata tuturor? Poate sa inceapa sa intrebe de exemplu:" Daca stii de ce nu faci?" sau "Daca ai cunostinta de ce nu spui si altora?" sau "Daca ai ceva de ce te porti ca si cum ai merita totul?". Nu, ar fii culmea sa mai aiba si un frate geaman sau un frate mai mic pe care sa il cheme "de ce". Asta ar fii prea de tot! Peste tot sa umblu cu Daca si De ce dupa mine. Cand ma intreaba lumea "Ce mai faci?" eu sa rasund : "Nimic important, il plimb pe Daca si pe De ce. Sunt de nedespartit, cuplul perfect" Si apoi unde sa ii pun in casa? ce sa le dau sa manance? Sa ii tin in fata blocului? Sa ii duc la tara? Oare la Biserica sa-i duc? Sau la munca, oare m-ar lasa cu ei, asa vreo cateva zile, pana ne obisnuim unii cu altii? Sa le fac o cusca? Lantul cat de lung trebuie sa fie? Oare i-a pierdut cineva? Si Daca da, de ce nu-i cauta? nu, nu... Nimeni nu are nevoie de un Daca si nici de un De ce in mijlocul vietii, sau al vreunei afaceri, sau oricum, nimeni nu il vrea pe Daca, asta e clar. Nu e ca si cum ai avea un caine, sau un hamster sa il scoti la plimbare, sau sa il tii in acvariu si sa te lauzi cu el. Nu, un Daca este foarte dificil, iar alaturi de un De ce este de nesuportat. Daca si de ce, cuplul dinamita, un fel de Stan si Bran, radem de ei, radem cu ei, dar de fapt ei sunt noi, cu frici, timorari, temeri, bucurii, succese, frustrari, singuratati, libertati, lanturi, obezi, zboruri si caderi, lumini si intunericuri, ingeri si dragoni, serpi si porumbei. Noapte buna.

Despre lemne si oase.

Lumea in care este o lume a non-valorii, a pseudo-valorii, dar mai ales a unei scari a valorilor intoarsa pe dos, fara tel, fara tinta, dar mai ales fara nici o finalitate. Stam la coada pentru ele, rabdam frig, ne imbulzim, dam navala, ne certam, asudam, injuram scurt si ascutit printre dinti, asa ca "sa ne dea Dumnezeu santate, maica", sau " asa e bine sa facem acum in Marele Post, sa ne mai ierte Dumnezeu din greseli". ( dar de ce sa ni le ierte?! ca sa facem altele, sau are cumva El datorie la noi sa ne ierte fiindca asa avem noi chef, il prostim noi pe Dumnezeu cu o bucata de lemn, Il inselam asa usor?!) Ne place sa ne complacem, ne plac suprafetele, stralucirea, opulenta, multimile, inghesuiala, moda, nimicurile, minciunile, micile minciuni si prefacatorii care ne fac sa ne simtim sfinti si popor ales, crestin, ospitalier si gradina Maicii Domnului. Ne plac oasele, lemnele... chiar, cum Doamne iarta-ma sa mergi sa vezi un deget, sau tibia, sau o mandibula a vreunui sfant?! Ne-am nascut asa, asa suntem noi in fibra noastra in cel mai ascuns element al ADN ului nostru. Cu siguranta ca in cer exista un loc exclusiv pt romani ortodocsi si acela impartit in adoratori de oase, adoratori de lemne, adoratori de popi, sutane si icoane plangacioase. Ca atata stie prostimea, si lor le convine, le convine minciuna, le convine banul, stralucirea, fastul si goliciunea launtrica. Pai nu, cine mai sta azi sa mai masoare si asta. Mor oile, da-le naibii, mai este peste in balta, pardon oi pe islaz.
Cred ca daca nu vom intelege odata si odata ca trebuie sa ne schimbam ca individ si ca neam si sa ne intoarcem inapoi la Dumnezeu, la Tainele Bisericii, la o traire autentica cu Dumnezeu cu toata fiinta noastra, cu banii, cu timpul, cu viata, cu familia, nevasta si copiii, boii si gainile si cu toate resursele noastre, ne va lua dracu'pe toti gramada de la Patriarh si pana la ultimul om si ne va bate cu lemnul crucii in cap o vesnicie intrega.
PS Nu am avut niciodata incredere in greci, priviti in istorie si in prezent veti vedea, de aceea, eu nu cred ca ala este chiar lemnul pe care a fost rastignit Mantuitorul, am voie, nu? Si daca ar fii asa, schimba asta cumva ceva? Am zis.

Si pentru ca...

...sunt unicul si cel mai (cel) vizitator al acestui blog, invitat special si gazda de nadejde, imi permit sa spun ca azi doua copile faine, destepte cu pofta de viata mi-au re-fiintat ideea ca poate lumea si tara asta mai au o sansa, mica, mica, precum doua copile frumoase care si-au sacrificat o sambata intreaga, frumoasa, alba si plina de lumina si frumos la randul ei, pentru a reda o mica raza de speranta unor copii si tineri adolescenti pe care nimeni nu-i intreaba nimic, care nu stiu nimic mai departe decat sa mulga vacile, caprele si oile si sa toarne plozi inca de la 14-15 ani, pentru ca nimeni nu le spune ca lumea si viata sunt mult mai mult decat vezi cu ochii si auzi cu urechile si chiar mai mult decat iti spun altii. Ca viata trebuie sa o gusti, sa o mirosi, sa iti treci mana prin parul ei, sa o respecti, sa o tratezi cu flori si teama, cu dragoste de Dumnezeu si de oameni, ca ea e unica, ca tot ce zboara se mananca, ca ea, viata, e un pod ce leaga doua vesnicii si ca aici nu suntem decat vizitatori vremelnici si schimbatori, niste mici nevrednici incapabili sa inteleaga ca puterea noastra desi insignifianta face diferenta intre viata si moarte, bine si rau, frumos si urat, bucurie si durere, ca trebuie sa iubim, dar mai ales ca nu ne obliga nimeni sa uram, ca suntem liberi sa alegem, si, incredibil, putem face niste alegeri geniale. Ca viata inseamna sa traiesti, sa te bucuri, sa faci bulgari si oameni de zapada in mijlocul verii si sa-ti scoti bicicleta la o plimbare pe coclauri in mijlocul iernii!
Si toate astea intr-o sambata alba, curata, fecioara, tanara si plina de speranta! Cateva ceasuri. Multzam mult.God bless.

Sa incepem

sa ne apucam.

Iti place...

...sau nu o persoana, un om. Dupa ce te ghidezi in asta? Conteaza aspectul, hainele, muzica pe care o asculta, felul cum se comporta, poza pe care o pune la profilul de FB, atitudinea in fata unei situatii (aproape) limita, ce ai auzit de la altii despre omul acela, prietenii pe care ii are, numarul lor, impresia prietenilor tai despre el/ea, trecutul lui, potentialul lui/ei in viitor? Ai curajul sa ajungi sa il/o cunosti, chiar daca in procesul asta intampini aspecte care nu iti plac la persoana aceea? Cat de mult din ce stii si cunosti despre un om sunt parerile tale, formate live, fara intermediari si cat sunt parerile altora? Cum iti formezi parerea despre un om? Uitandu-te la el si urmarindu-i faptele concrete sau prin comparatie cu propria persoana sau idealul tau despre om in general? Si dupa cat imp poti sa spui ca il cunosti, macar in parte? Vorbim aici de prietenie/amicitie, nu de o relatie romantica.

Pauza a luat sfarshit.

In sfarshit. De mult timp voiam sa reincep sa scriu, asa mai mult pentru mine decat pentru altii, un fel de jurnal on line, dar pe care uit sa il citesc sau actualizez luni in sir. Oricum, m-am intors. Poezii, muzici,poze, meditatii, bla-bla-uri si altele.Daca sunt ceva idei de design, urlati, propuneti, interactivati, ca sa zic asa. Enjoy.

Have a break

Libertatea se vede mai bine dincolo de gratii, fericirea e mai vizibila in tristete iar orizontul e mai larg deasupra norilor. Cu oamenii insa e mai complicat...Incepi sa ii cunosti doar cand te apropii, cand empatizezi si incepi sa simti ce simt si ei. Anulezi sentimentele tale pentru a le simti pe a celuilalt.In loc sa te eliberezi, renunti, in loc sa scapi te incatusezi.Tu esti nimeni iar celalalt esti tu. Nu mai e decat el-tu si nimeni.
Recomandarea zilei: Smashing Pumpkins-The begining is the end (Batman-OST, nush care parte)

Despre oameni, scaune palarii si funduri.

Nu mai stiu daca am mai scris articolul pe blogul asta, oricum daca il gasiti, nu-i bai, mai cititi-l o data. Din analele My Computer-ului meu...Articol scris prin 2007 reluat, remixat, reorchestrat si redat.

Dintr-o data lumea mi se pare mica, si oamenii previzibili. Odata ce ajungi sa ii cunosti ti se pare ca iti dai seama cam ce ii poate capul fiecaruia dintre ei.Lumea e mica pentru ca nu e mare ca daca ar fii mare nu am putea sa mai spunem ca e mica.Totusi oamenii de cand sunt ei oameni au simtit nevoia sa shada. Adica sa stea. De obicei prefera un scaun, cat mai in fatza si cat mai inalt.Poate ca daca l-ar fi facut Dumnezeu mai inalt si fara fund nu ar mai fii fost nevoie de scaune.Dra atunci, poate ca palariile ar fi luat locul scaunelor.Cine are palaria mai mare e mai important, mai tare in clantza. Dar omul are totusi fund si nu prea depaseste 1.80-1.90...omul nu fundul. Problema e ca uneori el depaseste limita de varsta, dar se crede tot tanar si in putere, capabil sa rastoarne munti si sa culeaga flori. Chiar daca s-a inventat coasa, el le culege cu mana, una cate una, fara mila si cu rabdare. Sisifica...rabdarea...Apoi le lasa sa ii moara in vaza, incet si sigur. Nu impartaseste nimanui bucuria de a le privi sau de a le avea. Vrea sa le ucida singur, sa simta singur bucuria de a lua vieti de unul singur.Fara ajutoare si privitori. Viata se scurge incet...printre degete...le altora uneori...In rest eu sunt bine sanatos, multzam de intrebare."Give men the power and watch'em become a god". Cobain, te vom asculta mereu.

...ca oricum inspiratia la mine ii lucru rar, luati-o pe asta, primita pe e-mail....Multumesc, Cristi
FEREASTRA

O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit.
In prima dimineata din noua casa, in timp ce isi savurau cafeaua, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea cearsafurile in balcon.


"- Ce cearsafuri murdare isi intinde vecina nostra in balcon...! Cred ca are nevoie de un nou sapun. Poate ar trebui sa o invat sa-si spele cearsafurile", zise femeia.
Sotul ei privi si ramase tacut.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile, femeia isi repeta observatile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa o luna femeia ramase surprinsa vazand ca vecina isi intindea cearsafuri mult mai curate, si ii spuse sotului ei:
"- Priveste, a invatat sa spele rufele! O fi invatand-o alta vecina?"

Sotul ei ii raspunse:
"- Nu, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre!"

Si in viata este la fel. Totul depinde de curatenia ferestrei sufletului nostru prin care observam faptele. Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne verificam si sa ne curatam sufletul pentru a putea vedea clar puritatea sufleteasca a celor ce ne inconjoara.

"Daca stai sa judeci oamneii, nu mai ai timp sa-i iubesti"

Am luat o plasa...

...mare si am dus-o sefului meu, poate ma promoveaza, imi zice un prieten de pe Marte. Bineinteles, ca pe Pamant asa CEVA, logic,NO KIAr ca nu se intampla!

Back!

Ok, se pare ca blogspotul isi taie singur craca de sub picoare oferind tot mai putine optiuni de design al paginilor de pe bloguri, noi sa fim sanatosi, urmatorul face-lift aici, nu degraba. Muncesc in continuare la blogul de pe wordpress, cand va fi gata, va fi gata.
In principiu mai am chef sa raman, chiar daca fac blogul asta si sunt unicul lui cititor, nu conteaza, raman si scriu, ca asa am chef acum.

Habar...

...n am despre ce mai e blogul asta, oricum keep in touch, o piesa veche din scurta perioada a grunge-ului romanesc.

Unde...

... se duc norii si soarele, si vantul, si ploaia, si toamna, si frunzele, si padurea, si zapada, si fulgii, si fluturii, si florile, si viata, si moartea, si cantecul, si doina, si dorul,si eu, si tu, si noi, si voi?

Cenusa si moarte

http://www.boston.com/bigpicture/2010/11/mount_merapis_eruptions.html. Sau despre cat de norocosi suntem, deocamdata.

Somtaimslaifsax

Primita pe, si anume, mail... e-mail. Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală. Regula nr. 1:  Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea! Regula nr. 2:  Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi. Regula nr. 3:  Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea. Regula nr. 4:  Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef! Regula nr. 5:  A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă. Regula nr. 6:  Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele. Regula nr. 7:  Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap. Regula nr. 8:  Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală. Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber. Regula nr. 10:  Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu. Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Dushmanii n-au...

...valoarea fratilor si prietenilor mei:))

"Aere" de iarna

Relatii

Cred ca relatiile interumane la care asist deja de ceva vreme se rezuma la asta :


Fiecare avem vreo cinshpe mii de fetze, pentru orice si in caz  de oricine, ne intereseaza doar eu, si atat, vesnicul, egoistul, maximul Dumnezeu. EU.

Azi m am trezit cu fata la cearceaf, obosit de multa munca degeaba, obosit sa imi pun mereu sufletul la bataie si apoi sa fie calcat sistematic in picioare, am inteles in sfarsit ca de cele mai multe ori de munca si truda ta beneficiaza altii, care apoi iti fura si munca si rodul ei, am inteles ca este interzis sa mai pui suflet, este muuult mai comod sa ti bagi p...icioarele si sa te intrebi ce caut eu in viata mea (asta o stiu de undeva, nush de unde) de fapt, mi am interzis sa mai pun suflet, asa macar pentru o vreme, sa vad cu e sa faci lucrurile fara suflet, ma astept sa iasa neinsufletite, dar poate e mai bine asa, macar o vreme, sa stau si sa privesc la lucrurile ne-vii din jurul meu, poate privind am sa regesesc nevoia de a le insufleti, dar deocamdata este prea riscant, prea mult, pentru aproape nimic, oricum zilele astea diferenta dintre suflet si ne suflet e din ce in ce mai mica, aproape ca sa confunda, asa cum se confunda chinezismele cu originalul, dar in final iti dai seama... si zici, merge sh-asha pana cand mai am chef sa mai pun suflet , nu pun punct ca mi a cazut de pe tastatura. Punct si de la capat , ce naiba?!

Piesa zilei, atentie continut explicit, adica-cu-njuraturi, io v am zis :